Piciorul diabetic

Piciorul diabetic presupune diagnosticarea si tratarea fiecarui element etiopatogenic ce duce la aparitia acestuia:

• neuropatia diabetica;
• boala arteriala periferica;
• dezechilibrul glicemic;
• infectia.

care va duce la aparitia leziunilor (ulceratii, gangrene, amputatii).

Aparitia leziunilor specifice piciorului diabetic se datoreaza in special tulburarilor metabolice proteice, glucidice si lipidice ce apar in diabetul zaharat. Aceste tulburari produc modificari electrofiziologice (scaderea ATP-azei Na-K dependente, scaderea vitezei de conducere nervoase) si modificari datorate neuropatiei diabetice (disfunctia axo-gliala, atrofia axonala, demielinizarea segmentara).

Factori predispozanti care intervin in producerea ulceratiilor la pacientii cu diabet zaharat:

• arteriopatia cronica (obliteranta) aterosclerotica a membrelor inferioare;
• microangiopatia;
• neuropatia diabetica senzitiva, motorie si autonoma;
• limitarea mobilitatii articulare;
• alte complicatii ale diabetului zaharat.

Factori precipitanti care intervin in aparitia piciorului diabetic:

• leziuni tegumentare;
• traumatismele (taierea incorecta a unghiilor, incaltaminte inadecvata);
• complianta scazuta a pacientului din cauza unor dizabilitati fizice (tulburari de mers, tulburari de vedere).

Factori de perpetuare a evolutiei leziunilor specifice piciorului diabetic:

• cicatrizarea si vindecarea intarziata a leziunilor;
• infectiile locale;
• intarzierea diagnosticului si tratamentului specific (din cauza statusului socio-economic si a limitarii accesului la asistenta medicala).

Neuropatia diabetica periferica (pierderea sensibilitatii) creste riscul de ulcere, gangrene si neuroartropatie. La acestea se mai adauga si leziunile aterosclerotice, care apar precoce si au o dispozitie difuza.

Piciorul diabetic include mai multe complicatii asociate neuropatie:

• Ulcerul neuropat – reprezinta o leziune in toata grosimea tegumentului care intereseaza si dermul, situata sub nivelul gleznei la un pacient cu diabet;
• Gangrena – apare ca rezultat final al infectiilor si ulcerelor la nivelul piciorului. Factorii care predispun la aparitia acestora sunt: neuropatia, macro si microangiopatia, leziuni precum hiperkeratoza, intepaturi, grataj, scaderea motilitatii articulare, dificultate in ingrijirea leziunilor, descoperirea tarzie a leziunilor. Gangrena la piciorul diabetic poate fi umeda sau uscata, in functie de bacteriile implicate in infectia tegumentelor;
• Piciorul Charcot (osteoartropatia diabetica) – reprezinta o deformare a piciorului ca urmare a afectarii oaselor si articulatiilor tibio-tarsiene. Aceste modificari duc la tulburari de statica osoasa si se insotesc cu atrofii ale muschilor interososi si de tulburari trofice cutanate variabile. In faza acuta, piciorul diabetic este edematiat, cu temperatura locala crescuta si eritem. Radiologic, initial pot sa apara fracturile, zone de osteoliza, fragmentare osoasa, subluxatii articulare si eroziuni. In faza cronica, artropatia Charcot duce la aparitia „piciorului cubic” – dislocarea articulatiei transmetatarsiene sau protruzia convexa a piciorului in zona plantara;
• Calusul – este o zona de hiperkeratoza aparuta in urma unor traumatisme minore, repetate (de obicei datorate incaltamintei neadecvate) ce favorizeaza aparitia acestora la nivelul partilor laterale si mediale ale degetelor;
• Hiperkeratoza plantara – apare mai ales in zona calcaneeana, precum si in zona laterala a plantei. Aceasta se insoteste, de obicei, de fisuri ce pot fi insotite de durere si reprezinta o poarta de intrare pentru infectiile microbiene;
• Tegumentul uscat si pierderea parului – la nivelul picioarelor si a gambelor se datoreaza afectarii fibrelor de tip C cu diametrul mic si scaderii inervatiei simpatice, acestea ducand la atrofia glandelor sudoripare si a foliculilor pilo-sebacei;
• Flictenele – la nivel plantar apar in special din cauza incaltamintei neadecvate, dar si a schimbarii centrului de greutate in cazul picioarelor cu amputatii locale sau in cazul piciorului Charcot. Flictenele, ca si fisurile, reprezinta o poarta de intrare pentru infectiile microbiene;
• Hematoamele subunghiale – apar frecvent la pacientii diabetici cu neuropatie, fiind o consecinta a pierderii sensibilitatii la acest nivel.

Sursa: Medic Ro.