Diabetul insipid

Diabetul insipid este o forma rara de diabet care nu este legata de diabetul mellitus, unde valoarea crescuta a glicemiei este principalul simptom. Cu toate ca nu este legat de diabetul zaharat, diabetul insipid imprumuta putin din simptomatologia diabetului zaharat.

Diabetul insipid se manifesta in principal prin urinari excesive (poliurie) si complicatiile rezultate din aceasta. Poliuria apare din cauza deficitului de hormon antidiuretic sau vasopresina.

DIABETUL INSIPID – SIMPTOME

Diabetul inspid duce la urinari frecvente, iar acesta reprezinta cel mai comun si clar simptom. In cazuri extreme, lichidul eliminat prin urinare poate depasi 20 de litri pe zi.

Un simptom secundar este cresterea senzatiei de sete, tocmai din cauza eliminarii excesive de apa.

Daca pacientul cu diabet insipid nu se hidrateaza, apare deshidratarea care poate duce la:

  • piele crapata;
  • oboseala;
  • confuzie;
  • ameteala;
  • pierderea starii de constienta.

Copiii care sufera de aceasta afectiune pot prezenta iritabilitate, febra si chiar varsaturi.

CUM SE COMPARA DIABETUL INSIPID CU DIABETUL ZAHARAT?

Diabetul insipid si diabetul zaharat nu ar trebui confundate. Cele doua afectiuni nu sunt legate, iar diabetul insipid este o afectiune cu totul si cu totul diferita. Diabetul zaharat este deasemenea mult mai raspandit.

Diabetul zaharat apare din cauza insulino-rezistentei sau a deficitului de insulina. In urma acestor dezechilibre apare hiperglicemia.

Diabetul insipid este o afectiune cauzata de functionarea incorecta a rinichilor, ca urmare a absentei sau functionarii necorespunzatoare a hormonului antidiuretic ADH numit si vasopresina. Acest hormon este secretat, de regula, intr-o regiune a creierului numita hipotalamus si depozitat in hipofiza de unde este eliberat la nevoie.

Daca acest hormon nu isi indeplineste functia sau lipseste cu desavarsire apare poliuria sau eliminarea unei cantitati mari de urina diluata.

Fara acest hormon apa nu este pastrata in organism si rinichii lucreaza la capacitate maxima permanent.

Diabetul zaharat mai poarta si numele de diabet mellitus, denumire ce provine de la cuvantul miere. Aceasta denumire se refera mai ales la hiperglicemia cronica din diabet.

Insipidus inseamna fara gust, tocmai pentru a atrage atentia ca nu este vorba despre hiperglicemie.

TIPURILE DIFERITE DE DIABET INSIPID

Exista patru tipuri de diabet insipid.

1. Diabet insipid neurogen

Diabetul insipid neurogen sau central este o forma de diabet insipid care apare din cauza unei probleme la nivelul hipotalamusului. Din aceasta cauza hormonul antiduretic (ADH) numit si vasopresina nu mai este produs.

Acest hormon le spune rinichilor sa opreasca productia de urina si este eliberat atunci cand nu exista suficienta apa in organism. Daca hormonul antidiuretic nu este produs, rinichii vor produce in continuare urina, veti merge des la toaleta si va veti deshidrata.

Traumatismele in regiunea capului, tumorile cerebrale sau neurochirurgia pot duce la lezarea hipotalamusului sau a glandei pituitare. In consecinta hormonul antidiuretic nu se va mai produce si nici nu va putea fi stocat pentru a fi eliberat cand e nevoie.

Printre cauzele cele mai frecvente de afectare hipotalamica mentionam:

  • lipsa oxigenarii creierului: accident vascular cerebral, sufocare, inec;
  • infectii: meningita, encefalita.

2. Diabet insipid nefrogen

Acesta prezinta doua forme:

  • diabet insipid nefrogen congenital;
  • diabet insipid nefrogen dobandit.

Diabet insipid nefrogen congenital

Acest tip de diabet insipid este prezent inca de la nastere si este produs de cateva gene care fac ca rinichii fatului sa nu se formeze normal.

Rinichii contin celule numite nefroni care filtreaza sangele, pastrand in organism substantele necesare si evacuandu-le pe cele de care nu este nevoie. Nefronii reactioneaza la vasopresina eliberata de hipotalamus, insa daca sunt afectati pot sa ignore hormonul antidiuretic si sa produca in mod continuu urina.

Aceasta mutatie poate fi transmisa de la mame neafectate la fii. Cu toate acestea, afectiunea apare destul de rar (1 la 250.000 nasteri).

Exista deasemenea o gena si mai rara care produce diabet insipid nefrogen atat la femei cat si la barbati.

Diabet insipid nefrogen dobandit

Acest diabet insipid apare dupa nastere ca rezultat al unui factor extern ce distruge rinichii si duce la urinari excesive.

Litiul este folosit in anumite medicamente, mai ales in cazul afectiunilor bipolare, iar o administrare indelungata de litiu poate distruge nefronii.

Intreruperea administrarii litiului, poate permite recuperarea functiei renale, daca distructia este observata din timp. In cazul tratamentului cu litiu, functia renala trebuie verificata la fiecare trei luni.

Infectiile, blocajele (litiaza renala) si alte forme de distructie renala pot duce la diabet insipid. In concluzie, daca in urma tratamentului cu litiu, a unei infectii renale sau a litiazei renale urinati des este bine sa mergeti la un medic pentru a va controla.

3. Diabetul insipid gestational

In timpul sarcinii, uterul produce vasopresinaza care poate distruge vasopresina. Nefronii nu primesc semnalul de stop si continua sa produca urina.

De obicei diabetul insipid gestational va disparea dupa sarcina. Ca si in cazul diabetului zaharat gestational, o cauza de diabet insipid gestational ridica un semn de intrebare asupra sanatatii mamei si a cauzei aparitiei acestuia.

4. Diabetul inspid dipsogen

Unele cazuri de diabet insipid apar din cauza afectarii functiei de sete. Distructia similara cu cea din diabetul insipid neurogenic de la nivelul hipotalamusului poate duce la distrugerea mecanismului de sete. Mai exact setea nu dispare.

Persoana in cauza va consuma in continuu apa si in consecinta va urina in exces.

CUM SE PUNE DIAGNOSTICUL DE DIABET INSIPID?

Diagnosticul de diabet insipid poate fi complicat pentru ca unele din simptomele sale se aseamana foarte mult cu cele din diabetul zaharat.

Exista, cu toate acestea, mai multe teste care pot determina exact cauza suferintei. Aceste teste includ sumarul de urina, testul setei si chiar si RMN.

TRATAMENTUL DIABETULUI INSIPID

Daca suferiti de diabet insipid moderat, eliminand in jur de 3 – 4 litri pe zi, este foarte posibil sa nu primiti tratament si sa fiti sfatuiti de beti mai multa apa.

Daca afectiunea este mai severa este posibil sa primiti tratament cu:

  • desmopresina;
  • diureric tiazidic.

Desmopresina este o varianta sintetica de ADH. El actioneaza in locul hormonului natural pe care nu il produce organismul.

In cazurile extreme de diabet insipid, desmopresina poate fi prescrisa fie ca tratament oral fie sub forma de spray nazal. Sprayul nazal este mult mai eficient si intra in circulatia sanguina mai eficient si mai repede, insa poate fi blocat de raceli si gripa.

Exista rate scazute de efecte secundare la pacientii aflati in tratament cu desmopresina, insa acestea pot include:

  • dureri de cap;
  • greata;
  • varsaturi;
  • ameteli.

Principala problema in cazul tratamentului cu desmopresina este supradozarea si odata cu aceasta retentia exagerata de apa.

Mentineti doza pe care v-a prescris-o doctorul dumneavoastra si nu cresteti doza daca nu functioneaza. Consultati medicul daca simptomele persista.

Diureticele tiazidice determina scaderea volumului de urina atat in cazul diabetului insipid central, cat si in cel nefrogen. Acest efect apare prin scaderea volumului lichidului din spatiul extracelular si stimularea resorbtiei la nivelul tubului proximal.

In cazul diabetului insipid nefrogen tratamentul este mai complex, tocmai pentru ca exista o problema cu rinichii in sine, nu cu hormonii care ii controleaza.

Daca urmati tratament cu litiu, va poate ajuta intreruperea acestuia. Cu toate acestea nu ar trebui sa modificati medicatia fara acordul medicului curant.

Schimbari dietetice va pot ajuta deasemenea pentru a usura simptomatologia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *